Presa populară și cercetătorii îl descriau adesea drept cel mai influent istoric al religiilor din lume. Mircea Eliade este autor de romane, nuvele și povestiri și a interpretat simbolurile religioase și miturile. Deși renumitul român a avut mulți adepți, abordarea sa științifică rămâne controversată. Citiți mai multe pe bucharestski.
Copilărie și educație
Mircea Eliade s-a născut la 13 martie 1907 în capitala României, într-o familie de ofițeri ai armatei terestre. Interesant este că în diferite biografii apar date de naștere diferite, deoarece tatăl său i-a înregistrat nașterea cu patru zile înainte, pe 9 martie. Ortodox devotat, acesta dorea ca data nașterii fiului său să coincidă cu sărbătoarea liturgică a celor Patruzeci de Mucenici din Sevastia.
În timpul Primului Război Mondial, Mircea a fost martor la bombardamentul german al Bucureștiului natal. Această perioadă i-a influențat formarea, forțându-l să lupte cu o dispoziție melancolică. În 1928, Eliade a obținut o diplomă de master în filosofie la Universitatea din București, cea mai mare universitate din România. După aceasta, a studiat la Calcutta, în India, sub îndrumarea profesorului de sanscrită Surendranath Dasgupta. Mai târziu, Eliade a practicat yoga timp de 6 luni la Rishikesh (India), sub îndrumarea lui Swami Sivananda.
Cariera didactică și debutul literar
După întoarcerea la București, Eliade a scris teza de doctorat despre tehnicile de yoga. A început să predea filozofie, religie, hinduism și budism la Universitatea din București. Faima lui Eliade a explodat după publicarea romanului Maitreyi în 1933, o poveste despre dragostea interzisă dintre el și o tânără scriitoare.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mircea a lucrat ca atașat cultural la reprezentanțele României din Londra și Lisabona. După război, Eliade s-a stabilit la Paris, unde și-a câștigat reputația internațională de istoric, morfolog și fenomenolog al religiei. În capitala Franței, Eliade a scris patru lucrări academice fundamentale despre religie, cosmos și istorie, tehnicile arhaice ale extazului, nemurirea și libertatea.
Emigrarea peste ocean
În perioada 1956–1957, Eliade a fost numit profesor invitat, apoi profesor și șef al catedrei de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago. A predat acolo până la pensionare, în 1983.
Eliade credea că avea două vocații – aceea de savant și scriitor de ficțiune. El considera că interesele sale literare și științifice erau autonome, dar complementare. Operele sale de ficțiune erau scrise în mare parte în limba română, iar lucrările academice în franceză. În plus, a publicat zeci de cărți în engleză.
Capodopera sa supremă era, în opinia lui, romanul Forêt interdite din 1955. Acțiunea se desfășoară între anii 1936 și 1948, iar autorul reflectă asupra tragediei istorice și a destinului poporului român. În această lucrare, Eliade explorează structuri mitice și simbolice fundamentale, încercând să arate că semnificațiile religioase sunt prezente în experiența modernă a Occidentului.
Eliade nu a fost un savant detașat. Era preocupat profund de aroganța și provincialismul specific culturii occidentale. Considera că este necesară o reînnoire culturală, una care să reunească omenirea ca ființe globale și planetare.
Abordarea religiei
Operele lui Eliade reflectă ipotezele și convingerile sale principale:
- Eliade considera că fenomenele religioase trebuie înțelese ca unice și condamna încercările de reducere a religiei la aspecte psihologice, sociale, economice sau istorice;
- Religiosul poate fi distins de secular, deoarece exprimă o structură universală, esențială, pe care Eliade o numea „dialectica hierofaniilor” (manifestările sacrului în lume). Divinitatea poate apărea sub forme umane și laice, cum ar fi arbori, râuri, ființe istorice, animale sau vise;
- Există sisteme simbolice fundamentale, universale, care oferă baza interpretării semnificației religioase. Limbajul religios conține întotdeauna semnificații sacre;
- Miturile despre creația lumii sunt lecții esențiale pentru oamenii religioși, explicând natura existenței umane și permițându-le să găsească origini sacre, să depășească păcatul și să se înnoiască.
Critica
Începând cu sfârșitul anilor 1980, cercetătorii vieții și operei lui Eliade l-au acuzat frecvent că și-ar fi ascuns trecutul. Se presupune că ar fi susținut fascismul și antisemitismul românesc. Apărătorii lui Eliade susțin că aceste acuzații sunt exagerate și că unele dintre declarațiile sale controversate se datorează imaturității din tinerețe.
De asemenea, colegii îl criticau deseori pe Eliade pentru abordarea sa subiectivă și lipsită de rigoare științifică. Acesta era acuzat de generalizări necritice, preferință pentru religiile arhaice și asiatice (în special hinduismul) și concentrarea pe un „creștinism cosmic” atemporal și antiștiințific. În cărțile sale, Eliade interpretează adesea revelările sacre ale țăranilor români și ale altor creștini, care descopereau sacrul în natură și în modele și cicluri cosmice.
El folosea frecvent presupuneri metafizice și teologice, devalorizând și distorsionând religia modernă. Apărătorii săi considerau că majoritatea criticilor erau prea specializați și prea orientați spre analiza socio-științifică. Ei argumentau că opera literară a lui Eliade, care abordea teme filosofice și teologice și reflecta crize existențiale și istorice contemporane, era mai valoroasă decât abordarea strict științifică.
Ultimii ani
În 1977, Eliade a respins invitația autorităților române de a se întoarce în țară și s-a alăturat intelectualilor români din exil. A semnat o telegramă care condamna măsurile represive ale regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
În ultimii ani, sănătatea scriitorului s-a deteriorat din cauza stresului și a artritei. Mircea Eliade a murit într-un spital în 1986, după ce a suferit un accident vascular cerebral care i-a afectat vorbirea.
Trupul său a fost incinerat la Chicago, iar ceremonia de înmormântare a avut loc la Universitatea din Chicago. La ceremonie au participat 1200 de persoane, iar un pasaj din scrierile lui Eliade, în care evoca revelațiile copilăriei, a fost citit. Eliade este înmormântat în cimitirul Oak Woods din Chicago, unde se odihnesc personalități cunoscute, precum Harold Washington, Ida B. Wells, Jesse Owens și Enrico Fermi.