Constantin Brâncuși este un artist și sculptor de renume mondial din prima jumătate a secolului XX. Brâncuși a fost fondatorul propriei filosofii în sculptură. El afirma că un sculptor este un gânditor, nu doar un creator de imagini. Este cunoscut drept „părintele sculpturii moderne”. Brâncuși s-a născut într-un mic oraș din România, iar astăzi lucrările sale sunt vândute pentru zeci de milioane de euro. Tocmai România și culorile sale l-au inspirat pe Brâncuși în întreaga sa carieră. Iată povestea vieții acestui mare creator. Mai multe pe bucharestski.eu.
Copilăria și începuturile activității artistice
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1878 în Hobița. Provenea dintr-o familie modestă: tatăl său era tâmplar, iar mama, casnică. Dragostea pentru lucrul cu materialele i-a fost transmisă de tatăl său. În clasa a treia, micul Constantin a decis să-și graveze numele pe o bancă din lemn cu un cuțit. Din cauza acestui incident, învățătoarea l-a pedepsit și l-a închis într-un grajd. Fiind un copil cu o personalitate puternică, Brâncuși a refuzat să se mai întoarcă la acea școală. Mama sa l-a mutat într-un alt sat, unde și-a continuat studiile.
Brâncuși și-a pierdut tatăl la vârsta de nouă ani. La unsprezece ani, el a decis să fugă de acasă și să se ducă la Târgu Jiu, unde a început să lucreze ca vopsitor de lână. În cele din urmă, mama sa l-a găsit și l-a adus înapoi la Hobița, însă, curând, Constantin a fugit din nou, de această dată la Slatina, unde a lucrat ca slujitor.
După șase luni, Brâncuși s-a mutat la Craiova și s-a angajat ca spălător de vase într-o brutărie. După doi ani, a început să lucreze într-un restaurant mai mare din centrul Craiovei. Într-o seară, în timpul muncii, Brâncuși, pe atunci în vârstă de 17 ani, a făcut un pariu cu patronul restaurantului că va sculpta o vioară în două săptămâni. A reușit să câștige pariul, iar patronul a recunoscut talentul tânărului. Proprietarul i-a finanțat studiile lui Brâncuși, iar la 18 ani l-a înscris la Școala de Arte și Meserii, la secția de sculptură. Brâncuși a absolvit școala cu un an mai devreme, iar lucrarea sa de diplomă poate fi văzută la Muzeul de Artă din Craiova.
Mai târziu, Brâncuși a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, unde a primit prima sa comandă. A fost vorba de un monument public dedicat generalului Carol Davila. Acum, acest monument poate fi văzut în curtea Spitalului Militar Central din București. După absolvirea școlii din București, la vârsta de 27 de ani, el a decis să părăsească România și să plece pe jos spre Paris.
Viața la Paris
Drumul către Paris a fost dificil pentru Brâncuși. Artistul a făcut popasuri la Budapesta, Viena și München. În Elveția, Brâncuși și-a epuizat resursele financiare, fiind nevoit să-și vândă o parte din haine și ceasul. A ajuns la Paris după un an. Odată ajuns, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase, unde a studiat doar doi ani. În paralel, lucra ca spălător de vase.
În 1907, Brâncuși a lucrat în atelierul faimosului sculptor francez Auguste Rodin. După câteva luni, Rodin i-a propus să rămână, dar Brâncuși i-a răspuns: „Maestre, nimic nu crește la umbra copacilor mari”. Rodin a fost de acord cu Brâncuși și i-a spus: „Ai dreptate. Ești la fel de încăpățânat ca și mine”.
Anii următori au fost foarte importanți pentru formarea lui Brâncuși. Între 1907 și 1910, Brâncuși a creat trei sculpturi importante: „Rugăciunea”, „Sărutul” și „Bunăvoința pământului”. În 1913, lucrările sale au fost expuse pentru prima dată la o expoziție personală în New York. De atunci, Brâncuși a început să vândă sculpturile sale pentru sume considerabile și a început să trăiască mai bine.
Până în 1940, activitatea artistică a sculptorului a cunoscut o dezvoltare activă. În această perioadă, Brâncuși a creat capodopere recunoscute pe plan internațional, precum „Pasărea în văzduh” și o serie de sculpturi din lemn. Lucrările sale au fost expuse în Statele Unite, Elveția, Franța, Anglia și Țările de Jos. Brâncuși a lucrat în atelierul său din inima Parisului, care avea o atmosferă autentic românească.
În România, fiind în perioada comunistă, Brâncuși era considerat un exponent al burgheziei, dar în 1956 i-a fost organizată totuși prima expoziție personală la București.
Moartea
Constantin Brâncuși a murit pe 16 martie 1957 și a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. Cu un an înainte de moarte, Brâncuși dorise să doneze României 144 de lucrări, însă acestea au fost refuzate pe motiv că „nu au nicio valoare”. Brâncuși a decis astfel să le doneze Franței. Abia în 1964, România l-a redescoperit pe Brâncuși ca pe un mare geniu național.
Începând cu 1963, în multe țări ale lumii au fost scrise aproximativ 50 de cărți și monografii științifice dedicate operei lui Brâncuși, confirmând geniul său în lumea artei secolului XX. Unii îl descriu pe Brâncuși drept „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor”. Brâncuși a schimbat cu adevărat arta sculpturii, renunțând la reprezentarea realistă și creând o unitate între sentimente și formă. Adesea, prin lucrările sale, el reflecta viața țăranului român. Datorită originii sale românești, Brâncuși a reușit să găsească cheia propriului stil artistic. Simplitatea artei românești, combinată cu rafinamentul și subtilitatea avangardei franceze, a dat naștere unor lucrări care încă impresionează iubitorii de artă din întreaga lume.
Surse: europafm.ro, historia.ro, pressalert.ro.