Bucureștiul a traversat perioade destul de dificile de-a lungul istoriei sale: războaie, crize, ocupații, sărăcie și multe altele. Situația politico-economică a provocat o creștere a infracționalității în oraș și în împrejurimi. În capitală s-au format grupuri infracționale, iar unii infractori au acționat individual. În acest articol, vom vorbi despre cei mai cunoscuți infractori ai orașului și despre poveștile lor. Mai multe informații pe bucharestski.eu.
Gică Cioc, „Dragonul”, și Sandu Moise, „Hitler”
În vara anului 1945, în capitală a avut loc o serie de crime. Peste 10 persoane au fost împușcate cu gloanțe de proveniență rusească. Poliția a investigat și a descoperit că făptașii nu erau soldați sovietici, ci români, participanți la un conflict între grupări mafiote. Una dintre aceste grupări era condusă de Gică Cioc, poreclit „Dragonul” pentru temperamentul său. Rivalul său era Sandu Moise, cunoscut drept „Hitler” datorită mustății sale distinctive.
Confruntarea s-a desfășurat în noaptea de Revelion, pe 31 decembrie 1945. „Hitler” și aliații săi zăceau într-o baltă de sânge, iar lângă ei se aflau oamenii lui Gică Cioc. Acesta a fost un simplu act de răzbunare, deoarece „Hitler” avusese o relație cu iubita lui Arghintaru, un aliat de-al lui Cioc. Arghintaru a fost singurul supraviețuitor din grupul său.
Nicolae Purecișa
Nicolae Purecișa era un tâlhar care își omora victimele. Probabil cel mai cunoscut infractor al Bucureștiului în secolul XX, Purecișa, era căutat pentru numeroase crime. În 1947, comisarul Alimănescu, responsabil cu infracționalitatea din oraș, a organizat o operațiune împotriva criminalilor, determinându-i pe mulți să fugă. Printre ei se afla și Purecișa, care a fugit în Oradea, unde a atacat câțiva bărbați într-un tren. Alimănescu l-a prins în flagrant delict, împușcându-l în timpul unei confruntări.
Iancu Berila – ucigașul brutarilor
Deși a trecut mult timp de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, numele acestui temut criminal încă este amintit în expresia „ca Berila”, folosită pentru a descrie o persoană care încearcă să intimideze sau se laudă cu fapte rele.
Istoricii îl amintesc pe Berila drept unul dintre cei mai sângeroși criminali ai orașului. Era un bărbat impunător, cu o expresie feroce, care a răspândit teroare în întreaga țară. Victimele sale erau brutari, iar motivul pentru care îi viza rămâne necunoscut. I se atribuie 20 de crime, toate comise după un tipar similar.
Berila își urmărea victimele, afla unde își păstrau banii și le ataca noaptea. Comisarul Alimănescu a reușit să-l captureze după ce acesta s-a angajat ca ajutor de brutar. Astfel, Alimănescu a reușit să-l aresteze pe temutul criminal.
Ion Rîmaru
Ion Rîmaru este un alt criminal în serie român. Acesta studia medicina veterinară, un detaliu care ar fi putut sugera un caracter uman și nobil, însă realitatea era diferită. Printre crimele comise de Rîmaru se numără trei omoruri, unul în circumstanțe agravante, șase tentative de omor, cinci violuri și numeroase furturi și jafuri.
Prima crimă cunoscută a avut loc pe 5 martie 1971, când a ucis o tânără femeie. O lună mai târziu, a comis o altă crimă similară în Sectorul 4 din București. În timpul anchetei au fost interogați sute de suspecți. Acesta a fost primul caz în lume în care portretul unui criminal a fost realizat pe baza amprentelor dentare. În cele din urmă, la locul ultimei crime, Rîmaru a lăsat din greșeală un certificat medical, ceea ce a permis arestarea sa rapidă. A fost capturat în căminul Facultății de Medicină Veterinară, fiind în al treilea an de studiu, și a fost condamnat la moarte.
Florea Rîmaru
Florea Rîmaru, un alt criminal, a fost descoperit doar după moartea sa.
În 1944, cinci femei au fost ucise brutal în București. Amprentele de la locul crimei nu se potriveau cu cele din baza de date a poliției, ceea ce însemna că autorul nu avea antecedente penale. Acesta nu a fost găsit până la cazul fiului său, Ion Rîmaru, ale cărui amprente erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Ancheta i-a derutat pe criminaliști, deoarece trecuseră 25 de ani, și criminalul ar fi trebuit să fie în vârstă. Nu doar amprentele erau identice, ci și metodele și scenariile crimelor.
La un an după execuția lui Ion, a fost găsit cadavrul unui bărbat care căzuse dintr-un tren. Amprentele acestuia coincideau cu cele ale criminalului din 1944. Bărbatul se numea Florea Rîmaru. Înainte de execuția sa, Ion Rîmaru a spus: „De vină este tatăl meu.”
Vera Renczi, „Văduva Neagră”
Vera Renczi s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea în București. Copilăria și-a petrecut-o tot în București, locuind acolo până la vârsta de 13 ani. Ulterior, s-a mutat în fosta Iugoslavie, unde l-a cunoscut pe bancherul austriac Karl Schick, care a devenit primul său soț. Cei doi au avut un fiu, Lorenzo, însă, la scurt timp, Karl a dispărut în mod misterios. Vera le-a spus tuturor că soțul a părăsit-o, iar mai târziu a murit într-un accident rutier în România. Cel de-al doilea soț a fost un om de afaceri sârb, Joseph Renczi, care a dispărut și el. Vera a avut și alte relații similare și purta mereu haine negre. La un moment dat, poliția a venit la reședința Verei și a găsit în subsolul vilei sale 35 de sicrie, în care se aflau iubiții ei, dar și fiul său Lorenzo. L-a ucis, deoarece acesta îi descoperise secretul.Surse: digi24.ro, adevarul.ro, historia.ro.