Între 1947 și 1989, în diverse țări din lume a avut loc periodic Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților. Ideea acestui festival a apărut la Conferința Mondială a Tineretului de la Londra din 1945, având ca scop principal unirea tineretului în lupta împotriva pericolului unui nou război mondial. Festivalul cuprindea diverse activități: discuții, mitinguri, competiții sportive, concerte, proiecții de filme și altele. În 1953, acest eveniment important s-a desfășurat la București. Mulți locuitori ai Bucureștiului au însă asocieri negative cu festivalul. În acest articol vom povesti cum s-a desfășurat Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților în capitala României. Mai multe pe bucharestski.eu.
Organizarea festivalului
Festivalul din București a avut loc între 2 și 16 august 1953. Acesta a fost organizat de Federația Mondială a Tineretului Democrat și de Uniunea Internațională a Studenților, sub controlul autorităților sovietice. Uniunea Sovietică a folosit festivalul pentru propagandă și atragerea tinerilor din țările occidentale. La București au sosit 30.000 de tineri din 111 țări, făcând astfel acest festival unul dintre cele mai mari de acest fel din lume.
URSS a organizat festivalul la mai puțin de șase luni după moartea lui Stalin, profitând de ocazie pentru a arăta lumii cum „s-a schimbat” țara. Totul a fost însă o mare imitație de libertate.
Autoritățile comuniste au ascuns deficitul de produse, acumulând rezerve mari de alimente pentru eveniment. Cu puțin timp înainte de festival, rafturile magazinelor au început să se golească, iar chiar înainte de eveniment, aprovizionarea a devenit imposibilă. Satele și orașele din România au fost împânzite de afișe de propagandă. Sloganurile festivalului erau: „Prin unitate spre pace, prin pace spre fericire”, „Pentru pace și prietenie” și „Gheorghiu-Dej – luptător pentru țară și popor.” Gheorghiu-Dej a fost liderul României comuniste între 1947 și 1965. După festival, orașul s-a confruntat cu un deficit alimentar accentuat.
În ciuda problemelor, pentru mulți acest eveniment era o rază de speranță. După ani de izolare, Bucureștiul găzduia pentru prima dată atât de mulți străini.
România a fost desemnată drept țară gazdă în mod neașteptat. Inițial, festivalul trebuia să aibă loc în altă locație, însă planurile s-au schimbat brusc. Economia a fost rapid adaptată pentru festival, studenții din București fiind implicați în aprovizionarea capitalei cu legume și fructe proaspete din împrejurimi. Aceștia nu aveau voie să refuze. Studenții voluntari s-au ocupat de organizare, iar un concurs a fost organizat pentru cel mai bun cântec de voluntariat. La sosirea invitaților, studenții au întâmpinat delegațiile și au ghidat tinerii străini prin București.
Pregătirile pentru fațada arhitecturală a Bucureștiului au fost de asemenea accelerate. În grabă, a fost finalizat Teatrul de Operă și alte clădiri. Special pentru eveniment, s-au construit teatrul de vară Nicolae Bălcescu și cinematograful Frăția între Popoare. Aceste două clădiri au devenit ulterior parte integrantă a spațiului urbanistic bucureștean. Teatrul și cinematograful au fost importante centre culturale și sociale, însă după 1989, au intrat în declin.
Desfășurarea festivalului
Ceremonia oficială de deschidere a festivalului a avut loc pe 23 august, incluzând un mare spectacol teatral cu artiști din diverse țări.
Festivalul a inclus numeroase competiții sportive, precum atletism, înot, box, gimnastică și polo pe apă, adunând un total de 4.366 de sportivi din 54 de țări.
Printre evenimentele culturale interesante s-au numărat concursul de muzică pentru instrumente de suflat, concursul de dansuri și concursul pentru cel mai bun cântec. De asemenea, au fost organizate expoziții de artă în Parcul Herăstrău. La discuții s-a dezbătut reforma sistemului educațional și democrația universitară. Totodată, s-au ținut conferințe pe teme globale și schimburi culturale. Festivalul a inclus și o rută numită „Calea Memoriei”, dedicată victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul festivalului, participanții străini au vizitat aproape 30 de orașe din Uniunea Sovietică, explorând istoria și cultura acesteia.
Pentru mulți locuitori ai Bucureștiului, Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților nu a fost doar un eveniment festiv. Au fost cazuri în care tinerii români au înmânat scrisori tinerilor străini, descriind realitatea regimului comunist.
Astfel, Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din București a reflectat realitatea din România în timpul ocupației sovietice. Orașul a fost obligat să se pregătească rapid pentru festival, în detrimentul confortului cetățenilor. Imaginea unei țări democratice și deschise, creată de festival, nu avea o susținere reală. Străinii au rămas impresionați de capitală, dar pentru bucureșteni, evenimentul a fost o povară. Locuitorii sperau că festivalul va dezvălui comunității internaționale cruzimea regimului comunist, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Bucureștiul a rămas sub ocupație sovietică până la Revoluția Română din 1989.
Surse: ador.ro, historia.ro, podul.ro, bucuresticitynews.ro.