Universitatea Națională de Arte este singura instituție din București specializată în domeniul artelor vizuale, cu o reputație națională excelentă. Universitatea oferă o pregătire solidă pentru viitorii specialiști, ținând cont de cerințele tendințelor moderne atât din țară, cât și la nivel internațional. Oferă o educație caracterizată prin deschiderea și calitatea specifice standardelor europene. În acest articol, vom explora istoria și activitatea universității. Mai multe detalii pe bucharestski.eu.
Cum se prezintă universitatea
Universitatea dispune de un corp profesoral de elită, mereu actualizat în ceea ce privește abilitățile și cunoștințele. Profesorii sunt implicați atât în activități artistice practice sau teoretice, cât și în viața culturală.
Universitatea are o bibliotecă vastă cu o colecție de cărți specializate, o mediatecă și o arhivă vizuală bogată. Există, de asemenea, un spațiu expozițional unde se organizează numeroase expoziții, iar studenții beneficiază de un cămin situat în centrul Bucureștiului.
Universitatea are și un important centru de cercetare care coordonează studiile fundamentale în domeniul artelor, conform standardelor internaționale.
Universitatea participă la programul „UNAGALERIA”, care sprijină proiectele inovative și activitățile extracurriculare pentru studenți și profesori, atrăgând numeroase personalități din lumea artei.
Încă din 1998, universitatea a adoptat Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS), facilitând mobilitatea academică a studenților și oportunitățile de studiu în străinătate. Studiile de lungă durată la universitate se desfășoară pe parcursul a trei ani.
Istoria universității
În 1859, Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu au propus autorităților crearea unei instituții moderne de artă. Aprobarea lui Alexandru Ioan Cuza a fost obținută abia în 1864. Așa a luat naștere Școala de Arte Frumoase din București. Sub conducerea lui Theodor Aman, școala a ajuns la o formulă organizatorică unică, inspirată de modelul parizian.
În 1948, regimul comunist a schimbat această formulă, creând un institut de arte hibrid, care a reunit diverse facultăți. Presiunile politice au amenințat dezvoltarea educației artistice, introducând noi cursuri cu un conținut ideologic, care impuneau estetica realismului socialist.
Din fericire, foarte curând universitatea și-a recăpătat autonomia prin înființarea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Calitatea învățământului a fost păstrată datorită rectorilor care s-au succedat în mod regulat și au atras cei mai renumiți artiști ai țării în calitate de profesori.
În perioada de destindere (1964-1969), instituția a beneficiat de sprijin pentru a-și consolida prestigiul, sub eforturile rectorului Costin Ioanid. Această perioadă a coincis și cu celebrarea centenarului școlii.
În 1969, arhitectul Paul Bortnovschi a înființat Catedra de Estetică.
După căderea regimului comunist, profesorii și studenții instituției au solicitat restabilirea denumirii tradiționale a Academiei de Arte din București și revenirea la durata anterioară a studiilor. Datorită activității rectorului Mircea Spătaru, corpul profesoral a fost revigorat. În 1992, a fost înființată o nouă facultate de Istorie și Teorie a Artei.
În anii ’90, universitatea s-a aliniat activ cu sistemul educațional european. Academia a fost acreditată ca universitate în 1998. Titlul actual de Universitate Națională a fost obținut în 2001, reprezentând un anumit nivel de excelență atins după numeroase experimente educaționale. Mulți dintre foștii studenți ai instituției au devenit artiști sau teoreticieni recunoscuți pe plan internațional.